Dupa moarte (sper)

Ma intreb: ce ganduri am despre moarte, despre viata de apoi, despre Dumnezeu? Imi scrutez mintea si-mi dau seama ca sunt prea marunt ca sa am asa ceva. Cat priveste moartea, sunt ca o farama de gelatina tremuratoare in asteptare. Sunt pregatit pentru orice, dar sunt agnosticul desavarsit: pur si simplu nu stiu. Ca sa… Citește în continuare Dupa moarte (sper)

Iubirea, fara motiv

Scumpa mea, ma intrebi de ce te iubesc. Nu stiu. Nu stiu decat ca te iubesc, ca te iubesc peste masura. Tu de ce ma iubesti? - cred ca e o intrebare si mai grea. Nu stii. Nu stie nimeni. "Inima are ratiunile ei pe care ratiunea nu le cunoaste". Iubind ne supunem unei atractii… Citește în continuare Iubirea, fara motiv

0. Spaima de nimic

Povestea lui 0 este straveche. Radacinile ei sunt infipte in zorii matematicii, cu mii de ani inainte de aparitia primei civilizatii, cu mult inainte ca oamenii sa invete sa citeasca si sa scrie. Insa, pe cat de normal ne pare noua zero astazi, pe atat de straina - si de inspaimantatoare - era ideea existentei… Citește în continuare 0. Spaima de nimic

Omul suferind, deasupra tuturor, fericit

Suntem atat de egoisti cu totii, incat o suferinta sau o greutate - daca e destul de grava - ne flateaza simtul propriei importante. Simtim ca, lovindu-ne, calamitatea ne-a ridicat deasupra semenilor nostri. Nu ne place sa fim ignorati nici macar de un accident de tren. Omul suferind e intotdeauna fericit. (Jurnalul unui om dezamagit,… Citește în continuare Omul suferind, deasupra tuturor, fericit