De-a lungul istoriei întâlnim o serie de activităţi care pot fi clasificate ca aparţinând incredibilului spaţiu al voluntarilor. Peste tot în lume oamenii s-au oferit în a-i ajuta pe semenii lor. Motivaţia, contextul, activităţile, obiectivele care-l conduc pe voluntar în implicarea socială sunt diferite de la caz la caz, dar ceea ce e evident e că participarea voluntarilor la diverse activităţi, are un rol important. Odată cu apariţia unei comunităţi umane, a apărut şi s-a manifestat şi acel spirit altruist care există în fiecare şi care ne îndeamnă să ne ajutăm semenii, fără a aştepta nimic în schimb. Originile muncii de voluntariat se găsesc în special în religie, aceasta a fost principala sursă de motivaţie individuală şi interioară a voluntarului. Una din îndatoririle religioase şi morale ale cetăţeanului este aceea de a-şi ajuta semenii, tradiţia religioasă a voluntariatului a existat în toate ţările. În ţările cu o religie predominant catolică, rolul bisericii în organizarea voluntariatului a fost pronunţat (exemplu Irlanda şi Franţa).
Termenul de voluntariat a fost folosit pentru prima dată în secolul al XVII-lea în domeniul militar. Pesoanele care erau înrolate în serviciul militar de urgenţă se numeau voluntari deoarece acestea nu erau recompensate sau plătite pentru serviciile lor. Voluntariatul a existat în Europa de secole, multe ţări au evidenţiat o lungă tradiţie în munca de voluntariat (de exemplu în Danemarca, familia, organizaţiile de voluntariat, biserica şi statul şi-au împărţit responsabilităţile pentru a asigura un stat al bunăstării, iar Irlanda a dobândit o puternică tradiţie a activităţii de voluntariat, tocmai prin faptul că cetăţenii au acceptat să-şi ajute semenii prin dezvoltarea unor organizaţii care aveau ca scop principal promovarea bunăstării comunităţii prin implicarea voluntarilor în viaţa socială). În Germania şi Danemarca datoria de a-i ajuta pe cei săraci a revenit Bisericii, până în momentul în care a avut loc Reformaţiunea (secolul al XVI-lea), de atunci responsabilităţile au fost împărţite cu autorităţile locale, începând totodată să se dezvolte şi ONG-urile. În Marea Britanie activitatea de voluntariat a început să se dezvolte odată cu secolul al XVIlea. Slovacia a raportat o dezvoltare a organizaţiilor de voluntariat în secolul al XVII-lea şi a avut loc o creştere rapidă a numărului de organizaţii voluntare în cea de-a doua parte a secolului al XIXlea şi începutul secolului XX. În multe state ale Europei, în secolul al XIX-lea s-a înregistrat o creştere considerabilă a implicării voluntarilor în comunitate şi a dezvoltării rapide a sistemului de tip voluntariat. Au luat fiinţă tot mai multe centre de voluntariat, ca răspuns la schimbările sociale şi la suferinţele oamenilor. S-au promulgat o serie de legi referitoare la activitatea de voluntariat, la drepturile şi responsabilităţile voluntarilor.
În anul 1920 a fost organizată prima tabără de voluntariat în Esnes, sat de lângă localitatea franceză Verdun (regiune devenită celebră datorită masacrului petrecut în al II-lea Război Mondial), voluntarii au ajutat la reconstrucţia infrastructurii acestui sat. Primele organizaţii internaţionale de voluntari au fost Peace Corps şi Voluntary Services Overseas. Aceste organizaţii internaţionale au pregătit membrii organizaţiilor naţionale în legătură cu o serie de probleme legate de managementul organizaţional, oferindu-le consultanţă şi sfaturi. Beneficiind de ajutorul lor centrele de voluntariat au început să progreseze.
Peace Corps a început să funcţioneze ca şi organizaţie din anul 1960, când senatorul John F. Kennedy le-a propus studenţilor de la Universitatea Michigan să fie utili patriei prestând servicii de voluntariat. Le-a propus să militeze pentru pace la nivel mondial. Acest lucru îl puteau realiza deplasându-se în ţările în curs de dezvoltare care aveau nevoie de munca voluntarilor. Studenţii trebuiau să meargă în aceste ţări şi să locuiască aici pentru o perioadă pentru a-i ajuta pe oameni prin activităţile lor. Din acel an aproape 182.000 de voluntari ai Peace Corps au fost invitaţi în peste 138 de state ale lumii pentru a le ajuta să rezolve diverse probleme cum ar fi cele legate de mediu, educaţie sanitară, şi dezvoltarea sistemului de informaţii. În zilele noastre organizaţia joacă un rol vital în dezvoltarea voluntariatului la nivel mondial. Ei se deplasează în ţările care le solicită ajutorul, învăţându-i pe oameni cum pot să-şi îmbunătăţească viaţa lor şi a copiilor lor şi de asemenea să dezvolte comunitatea în care locuiesc. Cele trei direcţii pe care le urmăreşte Peace Corps sunt următoarele: voluntarii au datoria să-i instruiască pe locuitorii ţărilor unde se deplasează să devină la rândul lor voluntari pentru a-şi rezolva singuri problemele după plecarea membrilor Peace Corps; promovarea valorilor americane pe înţelesul tuturor cetăţenilor ţărilor pe care le ajută; promovarea valorilor altor culturi pe înţelesul tuturor americanilor. În momentul de faţă Peace Corps s-a dezvoltat foarte mult fiind cea mai mare plasatoare de voluntari în toată lumea.
(MANAGEMENTUL ONG, Conf. univ. dr. Balogh Márton, Asist. univ. drd. Natalia Balogh, UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI)
Bucăţi din cărţi 