Reprezintă perceperea sistematică a atitudinilor, comportamentelor şi interacţiunilor celor direct implicaţi, în momentul manifestării lor, conform unui plan dinainte elaborat şi cu ajutorul unor tehnici specifice de înregistrare […] folosind fie observaţia directă, fie observaţia participativă (observatorul se implică în activităţile sociale ale subiecţilor pentru a înţelege mecanismele de manifestare ale acestora), în funcţie de tipul de investigaţie.
Totodată este important modul cum se desfăşoară şi se înregistrează datele, astfel putem să folosim observaţia structurată care presupune o cunoaştere prealabilă a fenomenului cercetat, ceea ce permite utilizarea ca instrument a grilei de observaţie pentru înregistrarea datelor şi observaţia nestructurată, utilizată când cel care realizează cercetarea nu cunoaşte fenomenele care se vor produce în cadrul demersului de cercetare şi nu se poate utiliza un instrument de înregistrare a informaţiilor.
În procesul de observare sunt importante:
– formularea unui obiectiv clar în procesul de identificare;
– stabilirea tipului de observaţie pe care îl folosim;
– identificarea mijloacelor necesare unei bune observări;
– fixarea unui plan după care să aibă loc observarea;
– stabilirea unui protocol bine structurat pe baza căruia: observatorul să îşi noteze datele observate; să le poată compara şi analiză; -să poată face o sinteză pe baza căreia să se selecteze modul de intervenţie ulterioară. Observaţia se referă la examinarea sistematică şi intenţionată a unui eveniment, comportament, persoană sau grup, astfel că trebuie să avem în vedere următoarele aspecte atunci când identificăm nevoi […]: Cauze – Comportamente (observabile) – Efecte.
Informaţiile pe care le colectăm în timpul observaţiei pot fi înregistrate în scris folosind fişa de observaţie […], pot fi înregistrate folosind aparate audio sau video şi nu în ultimul rând pot fi înregistrate după ce s-a realizat observaţia. Persoana care realizează observaţia trebuie să fie cât mai imparţial şi detaşat de problemă şi de subiecţii supuşi cercetării, altfel riscăm ca informaţiile obţinute să fie eronate. Observaţia nu este o simplă metodă care ne dă imaginea la un moment dat a realităţii; ea este mai mult decât atât, este o metodă care conduce la cunoaşterea şi înţelegerea acestei realităţi, la surprinderea, dar şi la explicarea celor observate.
(Ghid de identificare și adresare a nevoilor emergente ale copiilor din România, FDSC)
Bucăţi din cărţi 