Bucureştiul, această nesfârşită mare de oameni, pare că s-a smuls din sufletul ţării şi şi-a creat viaţa lui aparte. O viaţă urâtă, plină de interes, de dorinţă de câştig lipsită de orice mărinimie sau ospitalitate. Ceea ce te izbeşte când intri în această cetate e faptul că eşti tratat cu răceală. Lumea care vine din provincie nu este chemată la masă, la dormit într-o familie de prieteni. E rece. E urât (…)
(Circulări şi manifeste 1927-1938, Corneliu Zelea Codreanu, Editura Blassco)
Răspunde-i lui Lili Anulează răspunsul