Activele necesare unei firme pentru a functiona se numesc active fixe. Acestea sunt obiecte concrete, cu durata de viata de peste 12 luni (altfel ar fi inregistrate in contul de profit si pierderi).

Activele fixe se grupeaza in active corporale, necorporale si investitii pe termen lung. Ele sunt inscrise in ordinea frecventei de aparitie, iar valorile sunt cele din care s-a scazut amortizarea.

Totalul activelor fixe arata cat s-a investit in afacere pentru ca ea sa poata funtiona.

Cheltuielile cu activele fixe sunt numite cheltuieli de capital si arata cat se investeste in firma pentru a se continua ciclul de exploatare.

(…)

Activele fixe sunt inregistrate la valoarea neta contabila: costul minus amortizarea. Aceasta din urma reduce costul activului respectiv (minus orice valoare reziduala anticipata, adesea considerata zero) pe parcursul duratei sale de viata utila. Spre exemplu, un computer costa 900 lire, are o viata utila de 3 ani si va fi amortizat cu 300 de lire pe an (…) Amortizarea repartizeaza de fapt costul unui activ fix pe durata sa de viata; nu-i confera activului respectiv o valoare de mana a 2-a si nici nu asigura un fond de inlocuire.

Calculul amortizarii: prin metoda amortizarii liniare, valoarea computerului va scadea cu o valoare egala in fiecare an al vietii sale utile. Prin metoda echilibrarii reductive, amortizarea unei masini va fi calculata in fiecare an pe baza valorii nete contabile (adica reduse) de la data respectiva.

Durata de viata si rata de amortizare a unui activ sunt stabilite de firma; de aceea, desi 2 companii pot obtine acelasi profit din activitate, fiecare va inregistra un alt profit contabil ca urmare a duratelor diferite de viata ale activelor fixe (…)

Viata economica utila a unui activ se incheie de obicei dupa cativa ani. Pentru o aeronava insa, numarul de ore de zbor este considerat un indicator mai bun al varstei.

(Cum sa intelegem contabilitatea, Stephen Brokson, Editura RAO)