Vara trecută (…) l-am întrebat pe Obama despre beneficiile şi limitele liberalismului economic şi în acest context l-a menţionat pe Smith. „Adam Smith nu a scris doar despre mâna invizibilă, ci şi despre simţul moral – această ecologie umană – care îi permite unei pieţe să funcţioneze: sentimentul că dacă îmi duc mărfurile în piaţă, cineva nu mă va lovi în cap; sentimentul că dacă fac comerţ cu cineva suficient de des, ştiu că nu mă va fura la cântar”, a răspuns Obama. „Cele mai multe acorduri dintre noi nu le încheiem în faţa notarului. Ele au legătură cu politica şi cultura noastră, iar când acestea se erodează, şi creşterea economică este inhibată”.

Se poate argumenta că, în ciuda discuţiilor de la talk-show-uri despre aşa-zisul socialism al lui Obama, agenda lui poartă, de fapt, amprenta lui Smith. Diversele încercări ale administraţiei de a reduce inegalitatea sunt menite, în esenţă, să-i facă pe americani să creadă că sistemul economic este unul corect, că nu sunt furaţi la cântar. În combaterea crizei financiare, Obama a ignorat apelurile stângii de a naţionaliza băncile, care au rămas întreprinderi private, deşi beneficiază de fonduri publice (…)

(Extras din Teorie si moralitate in noua economie, articol aparut in Book Review, supliment Romania libera, nr. 66, 24 august 09)