Pe ce-aş da blogul ăsta, la trei ani de când am scris prima oară, îşi intitulează Iulian Comănescu un text recent.

Ce face Iulian: aruncă un titlu aşa cum dai la linguriţă. Lansez, mulinez… ia să vedem ce se prinde. Pe ce-aş da blogul ăsta, la trei ani de când am scris prima oară nu este despre blog, ci despre o carte ce va să vină, asta-i ştirea.

Nadă, momeală: „proiect nou”; “Cum să devii un nimeni”; „mecanismele notorietăţii şi lumea media”; „Humanitas”; „tiraj de pornire măricel”; „preţul de copertă destul de jos” etc.

E amuzant să citeşti comentariul unui simpatizant: „Eu sper ca nu-l vei da … pe nimic altceva!” şi răspunsul hoţoman al lui Iulian: „blogul e ce fac atunci când nu fac altceva, n-am zis că îl închid”, replică care ar suna mai bine: „fac blogul pentru a face (şi) altceva”.

Puţin pe titlul cărţii: sună (auto)ironic, haios-rautacios, pare sa coboare din Tom Hodgkinson (How to Free Yourself from Anxiety, Fear, Mortgages, Money, Guilt, Debt, Government, Boredom, Supermarkets, Bills, Melancholy, Pain, Depression, Work, and Waste).

Iulian Comănescu spune că-i negativ, dar când toţi în jurul nostru sunt „cineva”, „un nimeni” stands out in a crowd, nu-i aşa?