Pentru functionarea optima a motoarelor autovehiculelor, uleiurile de motor trebuie sa îndeplineasca urmatoarele functii:
Sa evite contactul metal-metal dintre piesele în miscare, rezultând diminuarea energiei consumate si uzura pieselor
Sa evacueze caldura si sa raceasca piesele în miscare ale motorului
Sa protejeze suprafetele interne ale motorului împotriva coroziunii produse de apa si de acizii rezultati în urma combustiei
Sa participe la etanseitatea motorului pentru a se asigura raportul de compresie optim

In majoritatea tarilor dezvoltate din lume, clasificarea uleiurilor de motor in functie de vascozitate, folosita uzual, este cea stabilita de SAE (Societatea americana a inginerilor de automobile) in standardul SAE J300 DEC 99, care a intrat in vigoare in luna august 2001, (tabelul 1). Aceasta clasificare cuprinde 11 clase; 6 de iarna – 0w, 5w, 10w, 15w, 20w, 25w (w – winter, iarna) si 5 de vara – 20, 30, 40, 50, 60.
Pentru uleiurile multigrad se foloseste notarea dubla cu cratima, prima notare indica clasa de iarna (cu indicele w), iar a doua notare indica clasa de vara; de ex. SAE 5w-40, SAE 10w-30 etc. Uleiurile de vara sunt caracterizate de 2 valori maxime de vâscozitate la temperaturi scazute (dinamica) si valoarea minima a vâscozitatii cinematice la 100°C. Uleiurile de vara sunt caracterizate de limitele vâscozitatii cinematice la 100°C, de asemenea valoarea minima a vâscozitatii dinamice la temperatura ridicata (150°C) si gradientul vitezei de circulatie 106 c-1.
Cu cât este mai mica cifra in fata literei „w” (SAE), cu atât este mai mica vâscozitatea uleiului la temperatura scazuta si, respectiv, pornirea la rece a motorului este mai usoara. Cu cât este mai mare cifra care se afla dupa cratima (SAE), cu atât este mai mare vâscozitatea uleiului la temperatura ridicata si mai sigura ungerea motorului pe timp de canicula.

Mai multe despre uleiurile de motor, AICI