Ania, scumpa mea, prieten drag, soţia mea, iartă-mă, nu mă considera un ticălos! Am făcut o crimă, am pierdut tot ce mi-ai trimis, totul, totul până la ultimul creiţar: ieri am primit banii şi tot ieri i-am pierdut. Ania, cum te voi mai privi de acum încolo în ochi, ce vei spune acum despre mine! Un lucru, un singur lucru mă îngrozeşte acum: ce vei spune, ce vei crede tu despre mine? Numai de judecata ta mă tem! Vei mai putea oare, vei mai voi să mă respecţi? Căci ce înseamnă dragostea fără respect! Acest lucru ne-ar clătina toată căsnicia. O, prieten drag, nu mă învinui prea tare! Urăsc jocul, nu numai acum, dar şi ieri, şi cu două zile în urmă l-am blestemat; primind ieri mandatul şi încasând banii m-am dus cu gândul de a recâştiga măcar o mică parte şi de a mări, fie şi cu o picătură, mijloacele noastre. Credeam cu atâta forţă într-un mic câştig. Mai întâi am pierdut puţin, dar de cum am început să pierd s-a trezit în mine dorinţa de a recâştiga, iar când am pierdut şi mai mult, am continuat să joc deja împotriva voinţei, pentru a recăpăta măcar banii necesari pentru plecare şi, – am pierdut totul. Ania, nu te implor să-ţi fie milă de mine, rămâi mai bine imparţială, dar mă tem cumplit de judecata ta. Pentru mine nu mă tem. Din contră, acum, acum, după o asemenea lecţie, m-a cuprins brusc o linişte desăvârşită în privinţa viitorului meu. Acum, muncă şi efort, muncă şi efort şi voi mai putea dovedi cândva de ce sunt capabil. Cum se vor remedia circumstanţele vieţii noastre viitoare nu ştiu însă acum Katkov nu mă va refuza, iar tot restul va depinde, cred, de calitatea muncii mele. De va fi bună, vor apărea şi banii. O, dacă aceste treburi m-ar privi numai pe mine, nici n-aş mai sta acum să mă gândesc, aş râde, aş lăsa totul baltă şi aş pleea. Însă tu n-ai cum să nu-ţi emiţi judecata în ceea ce priveşte fapta mea şi acest lucru este ceea ce mă tulbură şi mă chinuie. Ania, numai de n-aş pierde dragostea ta. În situaţia noastră, şi aşa destul de proastă, am cheltuit pe această călătorie la Hombourg şi am pierdut la joc mai mult de 1000 de franci, până la 350 de ruble! Este o crimă!

Scrisoare către Anna Dostoievskaia. Homburg, 12 (24) mai 1867