Acum 10000 de ani, America de Nord, nordul Europei si Alpii zaceau ingropate sub o masa imensa de gheata. Stratul de gheata cantarea miliarde de tone si avea o grosime de pana la 3000 de metri. Provenea din ghetarii Scandinaviei. Tara noastra e una din putinele zone ale Europei care nu a fost afectata direct nici de calota glaciara, nici de cea alpina, ramanand, in cea mai mare parte, zona cu conditii de vietuire atat pentru om cat si pentru animalele si plantele ce-i asigurau traiul, desi pe inaltimi s-au fomat ghetari in cateva masive muntoase: Rodnei, Calimani, Bucegi, Fagaras, Cindrel, Parang, Retezat.

Cauza unui asemenea inghet o reprezinta devierile orbitei terestre in jurul Soarelui (…) In asemenea perioade ghetarii inainteaza. Intre timp exista si perioade mai calde, asa-numitele „ere interglaciare” sau „perioade calde”. In aceste perioade gheata se topeste.

Momentan ne aflam intr-o perioada calda dintr-o epoca glaciara – altfel, pe Pamant ar fi mul mai cald, iar la poli nu ar exista calote de gheata. Aceasta era glaciara a inceput acum vreo 2 milioane de ani; ultima inaintare puternica a ghetarilor a inceput acum 70000 de ani.

In era glaciara, ghetarii au cuprins ata de multa apa, incat oglinda marii se afla cu 100 de metri mai jos decat in prezent. Marea Nordului nici nu mai exista (…) Stramtoarea Bering dintre Siberia si Alaska a devenit astfel poarta de acces pentru prima colonizare a Americii.

(Intrebari si Raspunsuri, de Dr. Rainer Kothe, la Editura RAO)