În Walkable City, Jeff Speck argumentează că mersul pe jos este una dintre cele mai eficiente și accesibile forme de intervenție în sănătatea publică. Utilizatorii transportului public, care parcurg inevitabil distanțe pe jos, fac de până la trei ori mai multă mișcare zilnică decât cei care se deplasează exclusiv cu mașina. Pentru persoanele vârstnice, această activitate moderată joacă un rol esențial în prevenirea bolilor cronice.

Pentru a transforma principiile pietonalității în politici concrete, autorul propune zece pași de intervenție urbană, de la calmarea traficului și gestionarea parcărilor, până la plantarea arborilor și crearea de fațade prietenoase. Aceste măsuri funcționează ca un sistem coerent, cu impact direct asupra siguranței, confortului și autonomiei seniorilor.

Un element central al analizei este rolul designului urban în combaterea singurătății. Speck arată că orașele dominate de trafic auto reduc drastic ocaziile de interacțiune socială, în timp ce mersul pe jos favorizează întâlnirile întâmplătoare și relațiile de proximitate. Pentru persoanele vârstnice, aceste interacțiuni cotidiene – un salut, o conversație scurtă – au o valoare socială majoră.

Autorul subliniază că orașele nu pot fi transformate integral dintr-o dată, motiv pentru care propune concentrarea investițiilor în zonele cu cel mai mare potențial pietonal. Adesea, aceste zone coincid cu spațiile în care trăiesc comunități de seniori. Astfel, dezvoltarea orașului pietonal devine o investiție directă în calitatea vieții la vârsta a treia, fără a necesita programe sociale costisitoare, ci doar un design urban orientat spre oameni.

Citește articolul integral AICI.