Ne tragem în jos pe noi înșine și unii pe alții, jucăm „la scară mică”, într-un mod care „nu folosește nimănui”. Este paradoxal ceea ce facem, pentru că fiecare dintre noi poartă în sine lumina orbitoare a perfecțiunii umane, pe care, însă, prea adesea o punem sub oborocul cutumelor sociale, a tradițiilor, a „cumin­țeniei”. Ne este frică de visurile noastre cele mai îndrăznețe, pentru că suntem convinși că plata pentru ele ne va zdrobi. Credem că visurile noastre cer jertfă și sacrificiu și le ascundem în cele mai întunecate sertare ale sufletelor noastre. Făcând așa, ceea ce sacrificăm de fapt sunt toate acele talente ieșite din comun – inteligența noastră în primul rând – care ne-au fost date tocmai pentru a putea să fim cea mai frumoasă versiune a noastră („Dream Management”, Mirela Oprea, Editura Cartex)