(…) Trăim într-o societate de consum care, în opinia mea, marchează o anumită origine a violenței. Astăzi, părinții nu-i mai învață pe copii să-și construiască un proiect de lungă durată, să amâne o plăcere, răspunzând prea repede, prea ușor așteptărilor și cererilor lor. Copiii sunt crescuți în funcție de dorințele lor și nu de adulți coerenți și fermi care să-i ghideze. Acești copii sunt saturați la nivelul dorințelor și în același timp incredibil de frustrați pentru că nu li s-au ascultat nevoile relaționale. Așteptările lor sunt nesigure. Copiii crescuți sub imperiul dorințelor vor tot, imediat, și fără să ofere ceva în schimb. Pragul frustrării lor este atât de jos încât agresivitatea este aproape. Confruntarea cu realitatea este trăită ca injustă, insuportabilă și vor recurge adesea la violență. Își vor justifica violența prin propria frustrare. Celălalt este împotriva lor dacă îi refuză. Celălalt nu-i iubește decât dacă îi oferă! Din anii ‘90 este din ce în ce mai frecventă apariția acestui tip de copil pe care-l numesc „terorist relațional”.

Interviu cu Jacques Salomé pe Seniorul.ro