[…] Doamna K nu aude nimic. A deschis larg fereastra mansardei și mirosul corcodușilor înfloriți ajunge până la ea, sus, în dormitor. Stă în fotoliu și fumează. Alături, pe măsuța franțuzească cu intarsii, se află scrumiera, pachetul de țigări, o cutie cu chibrite,  un caiet de școală tip dictando, un creion negru și o gumă. Doamna K este adâncită în gânduri care se întorc în trecut, acolo unde palpită adevărata ei viață. Amintirile sunt luminate de fascicule de raze care se opresc mereu asupra acelorași scene: blândețea vacanțelor petrecute cu părinții la Slănic Moldova, glasul directoarei de la liceul Moteanu care, înapoindu-i o compunere, îi spune „Domnișoară, dumneata ai talent, ai grijă sa nu te pierzi”, primele poezii scrise, vizitele făcute cu tatăl ei la Florica, vacanța de la Balcic, unde l-a cunoscut  pe domnul K, cele 48 de zile în care a primit, prin curier, la aceeași oră un splendid trandafir roșu însoțit de o carte de vizită pe care scria invariabil același cuvânt, căsătoria, sosirea primilor trei copii, din cei cinci programați, puținii ani în care cursul vieții ei a urmat un făgaș previzibil… Apoi, existența doamnei K  a fost tăiată brutal în două, așa cum tranșează măcelarul carnea cu satârul și a devenit eroina altui roman, botezat în gândurile ei Grandeur et decadance. […]

Continuă lectura