Stau statuie la fereastră. Aştept să se întoarcă. Nu! Nu… doar aştept. Abia aştept să se întoarcă! Privesc în calea lui, să-l am mai repede aproape! Cu o secundă, cu o privire…

Vecinul Popescu a ieşit cu Gipsi la plimbare. Drăguţ căţel! Azi nu-l urmăresc cum se joacă! Nu-mi risipesc privirea pe imagini care să-mi fure clipa! Privesc fix uşa prăvăliei, să-l zăresc imediat ce iese din magazin! Aştept să vină… Mi-e deja dor! Rug de dorinţă, abia aştept să mă pierd iarăşi în braţele sale! Să simt cum şopârle de gheaţă aleargă pe pielea arsă de patimă. Foamea de el îmi macină măruntaiele… Dar, ce face? De ce întârzie?! Cât îi ia să cumpere trei lulele-trei surcele?!

A trecut un sfert de oră. Ce are de vorbit atât de mult cu vânzătoarea?! Ce are să-i spună ea lui? Sau el ei??… O tinerică fără minte şi carte, care face şi ea ce poate pentru un ruj şi-un hamburger… Şi bleguţă, şi piticanie… Parcă-l văd cum îi zâmbeşte cu surâsul ăla galeş, de te bagă-n boală! Şi ea, hi-hi… Cu strungăreaţa aia şi dinţişori de iepuraş! Prostuţă, prostuţă, dar dulcică de-ar băga şi-un înger în ispită…

Stau ca proasta de mai bine de o jumătate de oră şi nu se mai urneşte de-acolo… Dacă n-aş şti că se supără, m-aş duce după el… Mai bine-l sun! Îi zic să mai ia… zahăr! Nuuu, a văzut că am! Să-mi ia şi… Ce dracu să-i zic să ia, ca să nu semene cu ce-i cere nevastă-sa!?…

Materialul integral pe Seniorul.ro