[…] Am votat la ultimele alegeri, ca toată lumea, am votat pentru președintele Noble; cred că-i unul dintre cei mai frumoși bărbați care-au devenit vreodată președinți.
– Așa-i! Dar îl mai țineți minte pe omul care-a candidat împotriva lui?
– Nu era cine știe ce de capul lui, nu-i așa? Cam mărunțel și simpluț și, pe deasupra, nici nu se bărberia ca lumea și umbla nepieptănat!
– Ce le-o fi venit foștilor să-l aleagă candidat? N-are niciun sens să opui un omuleț scund ca ală unui om atât de înalt. Și mai avea un cusur: bălmăjea vorbele-n gură, de nu-nțelegeai nici jumătate din ce spunea, și chiar vorbele pe care le-auzeai erau de neînțeles!
– Și după ce că era cam bondoc, nici nu se îmbrăca într-un fel în care să nu ise vadă burta! Nu e de mirare că țara a votat cu Winston Noble. Până și numele lor a contat. Compară o clipă numele lui Winston Noble cu cel al lui Huber Hoag și rezultatul e ușor de ghicit.

(Fahrenheit 451, Ray Bradbury, Editura ART)