Conceptul împrumuturilor mici își are originea într-un experiment realizat de un profesor de economie din Bangladesh pe nume Muhammad Yunus. Acordând împrumuturi mici unor oameni loviți de sărăcie, care altfel nu ar fi primit niciodată credit de la vreo bancă, Yunus și-a dat seama că poate pune în mișcare economia locală. Primul împrumut acordat de profesor a fost de 27 de dolari, direcționați către 42 de țărani care au început o afarcere manufacturieră. După șapte ani, el a înființat banca Grameen, urmând același principiu. Dependentă la început de granturile guvernamentale și de contribuțiile filantropice, Grameen a început să se susțină singură în 1995, cu un uluitor procent de 67% din depozitele de economii provenite de la aceiași oameni care s-au folosit de microcreditele cu dobândă mică acordate la început de bancă. Yunus a descoperit că împrumuturile, spre deosebire de formele tradiționale de ajutor, puteau să deschidă o portiță de ieșire din sărăcia endemică, întinsă pe mai multe generații. Potrivit sondajelor interne, 58% din cele 7,4 milioane de creditați au scăpat de sărăcie. Ideea a devenit una dintre cele mai influente din zilele noastre; instituții colosale […] au în prezent divizii de microfinanțare. În 2006, Yunus și banca Grameen și-au împărțit premiul Nobel pentru Pace, acordat pentru eforturile de a genera dezvoltarea economică de jos în sus.

(Crowdsourcing, Jeff Howe, Curtea Veche Publishing)