Aristotel (384 – 322 î.e.n) îl raportează pe om la genul său (animal), apoi devine mai precis prin adăugarea unui predicat care definește specia: omul este un animal rațional, care gândește, are suflet, fabrică unelte, trăiește în societate etc. Aristotel definește omul ca fiind zoom politikon, animalul politic, animalul ca trăiește în cetate (polis).
Expresia lui Aristotel a fost tradusă prin animal social. Această a doua definiție este totuși mai vastă și mai puțin precisă decât prima. Trăim într-o cetate sau într-o republică, dar aparținem unor numeroase societăți care se prezintă ca niște sfere care se intersectează. Aparținem unei familii, unei comune, unei regiuni, dar și unei întreprinderi, unui număr mare de asociații, unor rețele de relații de prietenie, de afaceri etc. Societatea devine astfel o entitate nu tocmai bine definită, ca fiind ansamblul apartenențelor noastre sociale.

• Societatea este totalitatea raporturilor noastre cu ceilalți.

Aceste  raporturi se fondează, înainte de toate, pe nevoie. Prima formă de raport social este, astfel, cea care îl unește pe copil de părinții săi. […] Așa cum spune Aristotel, medicul nu are nevoie de alt medic, și nici cizmarul de alt cizmar, dar medicul are nevoie de cizmar și cizmarul de medic.

(Marile noțiuni filosofice. Societatea, puterea, Statul, Institutul European)