Dacă ai fi privighetoare / Ori sticlete sau scatiu, / Te-aș pune într-o colivie / Cu grilajul argintiu. // Și, agățată pe perete, / Mai aproape de fereastră, / Să-mi cânți triluri de durere / Și de inimă albastră. // Resemnat, într-un fotoliu, / Eu să te ascult mereu, / Inima să-mi sângereze / Și să mor de dragul tău. / Așa s-ar sfârși povestea / Unui suflet necăjit, // Că, de când te-am cunoscut, / Am avut de suferit. // Și-am făcut tot posibilul / Să te cuceresc, / Dar tu, nepăsătoare, / Nu m-ai înțeles.
(Poezii, Dumitru Ispas, Editura Cartex)
Sincer, romantic și patriot – așa se autocaracterizează dl Dumitru Ispas. După ce a trecut prin multe, în cei 83 de ani, declară cu ușurință că, dacă cineva ar avea nevoie, i-ar oferi viața fără să stea pe gânduri. Lucrurile materiale nu-i aduc nicio alinare, s-ar bucura, însă, să rămână în amintirea oamenilor. Dorința domnului Ispas este să-și publice poeziile scrise de-a lungul timpului. Și domnul Ispas vrea să iubească, să se simtă iubit.
Bucăţi din cărţi 
Lasă un comentariu