De vreme ce eram despartiti de cateva sute de kilometri, ne-am intalnit pe IRC, standardul companiei pentru sedinte in rarele ocazii in care acestea aveau loc. IRC vine de la Internet Relay Chat  – discutii in direct pe internet si, in termeni de software, este o relicva, un program creat in 1988. Era amuzant faptul ca o companie tanara cum era Automattic folosea un soft atat de vechi […]
Sedintele pe IRC erau simple. Este aceeasi idee ca atunci cand folosesti mesageria instant sau mesajele text de pe telefon. […] Dintr-o lista de canale posibile, alegi unul si se deschide o fereastra. Daca alte persoane sunt pe celasi canal, vezi o lista cu numele lor. […] Lasam aplicatia IRC deschisa toata ziua in funda, astfel incat, daca cineva avea o intrebare sau dorea sa discute, eram disponibili. […]
Una dintre regulile companiei era ca oricine se putea alatura oricarui canal. Nu existau parole sau restrictii […]
Bineinteles, nu erau scribi oficiali la Automattic. Jurnalizarea IRC-ului avea ca scop eliminarea nevoii de e-mail-uri de rezumare si de procese oficiale care trag in jos organizatiile. In schimb, sunt alese instrumente care le confera putere indivizilor si fac munca democratica. Si nu trebuie sa fie o surpriza faptul ca intr-o companie construita in jurul bloggingului si care comunica ea insasi prin bloguri, acestea reprezinta o mre parte din comunicarea companiei. O tema speciala de blog, denumita P2, a fost conceputa in acest scop. […] Numele P2 vine de la Jurnal de proiect. Cand Joseph Scott si Matt Thomas, programatorul si proiectantul care au lucrat la el, au avut nevoie de un director in care sa-si puna munca, l-au denumit Prolog. Cand a aparut a doua versiune, numele a fost simplificat la P2.

(Anul meu fara pantaloni, Scott Berkun, Editura Publica)