In limba franceza, jalousie cu sensul de „jaluzea” („zabrele de lemn sau de fier forjat in spatele carora poti vedea fara sa fii vazut”; sau „oblon mobil format din lamele paralele” este imprumutat din italiana (gelosia) unde trimitea la un context oriental: asa erau denumite storurile destinate sa le ascunda pe femei de privirile din exterior; acestea le ajutau sa vada in afara fara a putea fi vazute.
Jalousie cu sensul de „gelozie” este derivat de la adjectivul jaloux, cvant cu o istorie complexa, conform sectiunii etimologice din dictionar: ar proveni din lat. zēlōsu, „plinde afectiune si amabilitate” (secolul al V-lea sau al VI-lea), derivat din lat. zēlus, „gelozie, zel”, atestat mai ales in latina crestina, care ar putea proveni – explicatie pusa la indoiala – din gr. ζηλος, „ravna, ardoare, rivalitate, invidie”, ajungandu-se pana la diverse ipoteze dialectale, morfologice si savante.
Prin urmare, din combinarea celor doua sensuri rezulta imaginea cuiva care spioneaza, cuprins de gelozie, printre jaluzele: asemenea naratorului din acest roman in care „gelozia” si „jaluzeaua” devin… gelozea.
Traducatorul german Hinrich Schmidt-Henkel face o nota etimologica in acest sens, invocand in final un proverb din limba germana care, tradus in romana, suna cam asa: „Gelozia este o patima care cauta cu zel ceea ce provoaca durere”.

(Gelozia, Alain Robbe-Grillet, Editura Art – Nota traducatorului)