(…) Este ceea ce spuneau si vechii evrei: omul este rau prin natura lui. Nu ne iubim. Asta e. Altfel lucrurile s-ar aranja usor, nimeni n-ar exploata pe cineva, ne-am face toate concesiile, toata lumea ar avea placere sa serveasca pe toata lumea, n-ar exista stapan si servitor, ar exista cooperare, or, nu sint decit stapini care n-au incredere in servitorii lor, servitori detestandu-si  stapanul, si nici o organizare sociala n-a modificat intru nimic aceasta stare de lucruri. Cel care-i iubeste pe ceilalti este nebun. Ipocrizia suprema este ca nu vrem sa recunoastem acest lucruri. Ipocrizii sint alibiurile, este surisul umanismului, ipocrizie este ca taote astea se fac in numele justititei. Nu mai indrazneste nimeni sa spuna: toate astea sint in numele milei.

(Eugene Ionesco, Prezent trecut, Trecut prezent, Editura Humanitas)