Ma intreb: ce ganduri am despre moarte, despre viata de apoi, despre Dumnezeu? Imi scrutez mintea si-mi dau seama ca sunt prea marunt ca sa am asa ceva. Cat priveste moartea, sunt ca o farama de gelatina tremuratoare in asteptare. Sunt pregatit pentru orice, dar sunt agnosticul desavarsit: pur si simplu nu stiu. Ca sa ai pareri, crezuri, credinte, iti trebuie tarie. Universul asta batjocoritor ma copleseste. Stelele ma fac sa ma chircesc. Ma intimideaza imensitatea care-mi inconjoara propria micime. E inutil si arogant sa-mi dau cu parerea despre lumea de dincolo. Dar sper la ceva mai liber si mai placut dupa moarte, la emanciparea spiritului si mai ales la disparitia sinelui acestuia meschin, a nevastuicii acesteia mici, furise si viclene.

(Jurnalul unui om dezamagit, W.N.P. Barbillon, Editura Humanitas)