Suntem atat de egoisti cu totii, incat o suferinta sau o greutate – daca e destul de grava – ne flateaza simtul propriei importante. Simtim ca, lovindu-ne, calamitatea ne-a ridicat deasupra semenilor nostri. Nu ne place sa fim ignorati nici macar de un accident de tren. Omul suferind e intotdeauna fericit.

(Jurnalul unui om dezamagit, W.N.P. Barbellion, Editura Humanitas)