Scumpa mea, ma intrebi de ce te iubesc. Nu stiu. Nu stiu decat ca te iubesc, ca te iubesc peste masura. Tu de ce ma iubesti? – cred ca e o intrebare si mai grea. Nu stii. Nu stie nimeni. „Inima are ratiunile ei pe care ratiunea nu le cunoaste”. Iubind ne supunem unei atractii gravitationale puternice a fiintelor, apoi incercam sa explicam fenomenul trecand fiecare in revista trasaturile celuilalt, asa cum se intampla cu cineva care isi formeaza mai intai parerea si apoi cauta motive s-o sustina.
Imi face placere sa-mi aduc aminte ca iubirea noastra a evoluat. Nu s-a ivit dintr-odata, ca un spiridus stralucitor. S-a dezvoltat incet pana la perfectiune – s-a faurit in focul alb al experientelor prin care am trecut impreuna. De aceea va ramane pentru totdeauna.

(Jurnalul unui om dezamagit, W.N.P. Barbellion, Editura Humanitas)