Iubirea, fara motiv

Scumpa mea, ma intrebi de ce te iubesc. Nu stiu. Nu stiu decat ca te iubesc, ca te iubesc peste masura. Tu de ce ma iubesti? – cred ca e o intrebare si mai grea. Nu stii. Nu stie nimeni. „Inima are ratiunile ei pe care ratiunea nu le cunoaste”. Iubind ne supunem unei atractii gravitationale puternice a fiintelor, apoi incercam sa explicam fenomenul trecand fiecare in revista trasaturile celuilalt, asa cum se intampla cu cineva care isi formeaza mai intai parerea si apoi cauta motive s-o sustina.
Imi face placere sa-mi aduc aminte ca iubirea noastra a evoluat. Nu s-a ivit dintr-odata, ca un spiridus stralucitor. S-a dezvoltat incet pana la perfectiune – s-a faurit in focul alb al experientelor prin care am trecut impreuna. De aceea va ramane pentru totdeauna.

(Jurnalul unui om dezamagit, W.N.P. Barbellion, Editura Humanitas)

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.