[In 1516] Thomas Morus imagineaza un proiect de societate comunista in care descrie o insula binecuvantata, numita Utopia. Morus este creatorul termenului de „utopie”, care vine din greaca si inseamna „fara loc”, adica un lucru care exista in imaginatie. Organizarea economica si sociala a insulei Utopia constituie o interesanta prefigurare a conceptiilor ce vor fi dezvoltate in secolul al XIX-lea de gandirea socialista. La baza ei stau patru mari principii:
1. Proprietatea este comuna, totul le apartine tuturor. Casele isi schimba locuitorii prin tragere la sorti odata la 10 ani, iar usile lor nu au broaste.
2. Toata lumea munceste, ceea ce permite diminuarea timpului de lucru. Ziua de munca este de 6 ore. Nimeni nu se specializeaza intr-un anumit domeniu. Am putea spune astazi ca inceteaza diviziunea muncii.
3. Marea sarcinaa guvernului este aceea de a gestiona productia si repartizarea bunurilor. Economia este planificata.
4. Bunurile fiind diponibile din abundenta, sint distribuite gratuit; necesitatea de a cumpara/vinde pe o piata si deci de avea bani dispare, iar repartitia se face dupa principiul „fiecaruia dupa nevoi”: fiecare vine sa caute ce-i trebuie in hambarele si antrepozitele publice si ia de-acolo fara sa plateasca.

(Jacques Valier, Scurta istorie a gandirii economice, Editura Compania)