Cea mai mare dauna adusa societatii românesti actua­le, acum când politicul a ajuns la un rang total nemeritat, este deprofesionalizarea ei. Consider ferm ca o so­cietate se îmbogateste prin profesionalism, si nu prin incompetenta. Rolul civilizatiei este sa formeze profesionisti si, atâta timp cât societatea nu beneficiaza de ei sau îi are, dar nu le da mijloace de manifestare, lucrurile desigur ca nu iau directia
pe care ne-am dori-o cu totii. De aceea cred ca mesajul pe care l-am lansat de cel putin doi ani de zile –
reprofesionalizarea Ro­mâniei – este, probabil, cheia de succes a unei tari în deriva, care se afla în faliment
si traieste pe datorie, asa cum este România ultimilor douazeci de ani.

Dar România nu este aceasta. Pentru ca a do­vedit cu prisosinta ca a avut oameni remarcabili, care au dat
civilizatiei realizari importante. România are si acum oameni foarte bine pregatiti si bine inten­tio­nati, dar care
nu sunt lasati sa se manifeste, sa dea re­zultate pe piata muncii. […] Sa nu-i uitam nici pe oamenii care dinamizeaza economia din tarile unde se afla, în loc sa o faca în România. Trebuie doar sa le oferim mijlocul de manifestare. Sa luam doar un exem­plu : la NASA, a doua  limba este româna si, din 3 500 de angajati, 300 sunt români […], pe lânga cei 10 000 de profesori universitari români care sunt în întreaga lume, în marile centre universitare. Consider ca România este a celor care traiesc constant viitorul ei
si care, cu putina sansa si cu o coagulare pentru un ideal comun, pot genera ceea ce am visat cu totii de o viata. (Calin Georgescu, Pentru un ideal comun, Editura Compania)