(…) A fi şi a exista sunt noţiuni care se exclud una pe cealaltă. Ex-sistere, în latină, vine de la ex- („in afara de”) şi sistere („a fi plasat”, „a se plasa”). Aşadar, a exista este „a te plasa în afara a”, „a ieşi din”… Dar din ce, dacă nu din fiinţă? Ceea ce este tocmai naşterea. Dar ex-sistere mai înseamnă şi „a te manifesta, a se arăta”. Prin urmare, este vorba despre un demers voluntar, o hotărâre pe care am luat-o, o alegere pe care am făcut-o. Am dorit să ieşim din fiinţă ca să ne arătăm independenţi de ea, separaţi dea, deveniţi autonomi, stăpâni pe noi înşine, iniţiativă de orgoliu şi de dorinţă. (…)

(De ce ne naştem, Jacques Brosse, Pro Editură şi Tipografie=