– Asa, dar tu stii cine sunt eu?
– Toata lumea va stie, domnule. Sunteti faimos pe strada asta. Dumneavoastra sunteti un erou, sunteti legionarul excentric. Va plimbati toata ziua prin oras fara nici un rost.
– Adica sunt un personaj suspect, nu?
Trebuie sa recunosti ca sunt un legionar suspect. Nu vreau sa te supar, dar n-am familie, n-am corepondenta, nu primesc nici macar o factura, o felicitare, un mesaj, sunt suspect. Nu-i asa?
– Intr-adevar, domnule, asa este si eu cred ca sunteti un legionar suspect.
– Dar sunt un om bun, nu-i asa?
– Da, domnule, zise postasul dupa un moment de tacere, dar nu prea convins, cred ca sunteti un om bun. Am auzit ca gazduiti un cersetor. Asta, fara indoiala, este o fapta buna.
– Dar nu esti sigur?
– Sunt sigur domnule, sunteti un om bun cu siguranta. Daca ma gandesc bine, de 30 de ani, de cand aduc corespondenta in cartierul asta, nimeni nu a vorbit atat de mult cu mine, desi ar fi trebuit ca destinatarii sa-mi arate mai multa cosideratie.
– Categoric, domnule, sunteti o persoana foarte importanta, sunteti cel care aduce vestile (…)

(Bricheta americana, Cristian Biru, Editura Miracol)