Şiiţii sunt partizanii califului Ali. Sunt adversari ai suniţilor şi nu recunosc ca urmaş al lui Mahomed decât pe Ali. Şiismul a apărut în a doua jumătate a secolului al VII-lea în Irak, în cursul luptei pentru puterea supremă în califat între reprezentanţii aristocraţiei gentilice arabe şi partizanii celui de-al 4-lea calif – Ali.
Şiismul a fost sursa principalelor erezii care au apărut în islam: ismailitienii, noseirii, aşa cum catolicismul, fiind dogmatic, a fost principala sursă a ereziilor în creştinism.
Şiismul reprezintă poziţia activă împotriva sunismului. Începând cu sec. al XVI-lea, şiismul este religia oficială a Persiei. Şiiţi de azi sunt conservatori, cred doar în litera Coranului. Un prieten de-al meu, sunit, care trăieşte în Liban, face următoarea distincţie între şiiţi şi suniţi: „Şiiţii cred în litera Coranului, suniţii cred şi în poveştile despre Mahomed”.

(Cavalerul de nisip, Cristian Biru, Editura Miracol)