In noaptea aceea de 23 aprilie noi eram in lumea Cealalta, ea si cu mine ne aflam in raiul intunecos si nelumesc al goliciunii, atingerii si impreunarii. Si ce revelatii erau in acel rai, ce flacari! Mangaierile ei erau ingeri veniti din senin, porumbei coborand din zbor. Si cu cata ezitare, cu cata intarziere raspundeam! Cu buze ce abia indrazneau, cu maini inca tremuratoare de a nu pangari notiunile mamei mele, referitoare la cum se cuvine sa fie o femeie buna, de fapt cum ar trebui sa fie toate femeile bune (…) raiul nostru de intuneric era cel mai sordid colt de iad, iar ingerii nimic altceva decat manifestari ale poftei carnale in contextul adulterului.  

(Geniul si zeita, Aldous Huxley)