Coiturile mele in vrac lasau o dara pasionata in care fiecare femeie prelua stafeta de la precedenta si-i intindea mana urmatoarei. Eu practicam iubirea fata de aproapele, dar mai ales iubirea pentru femeia apropiata adica cea care va veni dupa (…)

Am patruzeci de ani si umblu din nou pe strazi ca un nebun, cu ochii mistuiti de trupuri (…) Sunt prea multe de iubit, prea multe de dorit. Plang in fata frumusetii lumii, nu voi fi niciodata la inlatimea Creatiei (…)

Dumnezeu este iubire.

(Pascal Bruckner, Iubirea fata de aproapele, Editura Trei)