(…) barbatii nu sunt niste bestii. Ei sunt doar speriati. Unele dintre anxietatile lor deriva din suspiciunea lor – ba nu, certitudinea lor – ca exista in lume barbati care au abilitati sexuale si echipament sexual superioare. Si au dreptate – sau aveau – pentru ca fiecare dintre acesti barbati a fost odata un baietel comparandu-si pensiul minuscul cu cel al tatalui, o comparatie ce l-a confruntat cu faptul umilitor ca nu poseda instrumentele pentru a-si infrange tatal (…)
Pe langa preocuparea pentru dimensiune, istoria maturizarii masculine include si jenantele excitari ale adolescentei, erectii si polutii ca pensiul are o vointa proprie. Tragedia tanarului este de „a fi inarmat si cu munitie, insa de a nu avea niciun control” (…) Aceasta lipsa de control din perioada adolescentei, insotita de declaratii publice de excitare sexuala, provoaca nu numai anxietate si rusine. Ii pot induce barbatului matur nelinisti privitoare si la alte tipuri de disfunctii – cum ar fi ejacularea prematura sau impotenta.
In istoria sexuala a unor barbati, experienta unei mame opresive poate produce o frica extrema si inconstienta de a fi inghitit, frica ce poate duce la a vedea in toti potentialii parteneri sexuali o „mama” violenta ce-i va manca de vii. Aceste angoase pot fi temperate de incapacitatea de se angaja in actul sexual – daca nu penetrez sau daca termin repede, spune logica inconstienta, ea nu ma va putea inghiti. Insa pretul platit pentru siguranta lor este angoasa dificultatilor de a mentine o erectie sau a ejacularii premature.
„Potrivit experientei mele”, spune psihanalista Karen Horney, „groaza de a nu fi respins sau ridiculizat este un ingredient tipic pentru analiza oricarui barbat”.
„Potrivit experientei mele”, spune un psihanalist ce prefera sa ramana anonim, „daca un barbat nu se simte adorat, se simte ca si cum ar avea un penis mic”.
(Judith Viorst, Control imperfect. Lupta noastra continua cu puterea si renuntarea, Editura Trei)
Bucăţi din cărţi 