Eu nu sunt făcut pentru bucurie, nu trebuie să caut plăcerea: vai mie când cad în braţele călduţe şi adormitoare ale fericirii! Dacă vreau să rămân credincios raţiunii de-a fi a sufletului meu, jurământului pe care l-am făcut născându-mă a doua oară, pactului pe cre l-am încheiat cu viaţa şi cu moartea, nu trebuie să mă abandonez şi să prind gustul poşircii lăptoase a îndestulării comune.
Prea multă rânduială, prea multă pace, prea multă tihnă există acum în viaţa mea (…)
Azi toată viaţa mea e bine rânduită şi aranjată (…)
Nu vreau să fiu nici mulţumit, nici liniştit, nici fericit, nici bogat.

(Giovanni Papini, Un om sfârşit, Editura Polirom)