Eu nu sunt un om în adevăratul sens al cuvântului. Nu sunt un om ca toţi ceilalţi, un om în carne şi oase, un bărbat născut din femeie. Nu am venit pe lume precum semenii mei. Nimeni nu mi-a vegheat leagănul, nici primii ani de viaţă. Nu am cunoscut nearăbdarea adolescenţei sau siguranţa legăturilor de familie. Eu – şi voi spune asta în auzul întregii lumi, fie că mă credeţi sau nu – sunt doar o figură născută dintr-un vis… Exist numai pentru că cineva mă visează, cineva care, dormind, mă vede micşorându-mă, acţionând şi trăind – sau, chiar acum, rostind aceste cuvinte”.

(Giovanni Papini)