Pana cand, intr-o progresie lenta (…) se ajunge la totala si absoluta imbecilitate in care nimeni nu-si mai aduce aminte de nimic, nici macar de lucrurile elementare, cum ar fi de exemplu sa simti ca esti diferit de o piatra sau de un meteorit. Acesta ar fi stadiul de beatitudine.
Cineva a spus ca e o stare foarte asemanatoare cu a plumbului.

(Ermanno Cavazzoni, Calendarul imbecililor, Editura Humanitas)