Greaţa mi s-a fixat în gât sâmbătă seara la restaurantul dintre mobilele Ikea. Lui fi-miu i se făcuse foame şi am făcut pasul între un birou şi nişte cartofi prăjiţi cu nişte şniţel greţos.

Coada la mâncarea dintre mobile era atât de mare, sala de mese pătate de mâncare atât de înţesată (viermuşi într-o cutie) c-am plecat să mă mai plimb printre mobile.

Ieri în metrou am citit despre freegani. Freeganismul este un stil de viaţă anti-consumerist bazat pe participarea limitată la economia convenţională şi consumul minim al resurselor.

Freeganii vor să iasă din apatie, moliciune, să se desprindă, să-şi pună pofta-n cui.

Cuvântul e o sudură între free şi vegan (fără animal, cu orice chip, sub orice formă)

Freeganii mai scormonesc şi prin gunoaie (li se spune dumpster diving). Dumpster e containerul nostru din faţa blocului. Dive, a plonja, a scormoni. Ai noştrii chiar plonjează, dar de foame.