George Kennan s-a făcut remarcat în 1946, când administraţia Truman a vrut neapărat şi urgent să înţeleagă motivele ostilităţii sovietice faţă de Occident. Fiind cel mai important diplomat al ambasadei americane din Moscova, Kennan a oferit răspunsuri elocvente şi convingător argumentate. Beligeranţa sovietică izvora dintr-un amestec de ideologie marxistă şi luptă pentru putere de modă veche, afirma el. După care a propus ca Washington-ul să adopte o politică prin care nu confrunta direct Moscova, ci îi dejuca planurile, opunându-se comuniştilor oriunde aceştia tindeau să-şi extindă influenţa dincolo de graniţele proprii. Kennan a prezis că, pe termen lung, această zădărnicie a expansiunii comuniste avea să conducă la slăbirea şi apoi prăbuşirea sistemului sovietic.
(…)
Kennan credea că Uniunea Sovietică, oricât de respingătoare ar fi fost ea, reprezenta o ameninţare militară minoră faţă de Occident şi a propus ca Statele Unite să se bazeze mai ales pe mijloace economice şi politice pentru a se împotrivi expansiunii comuniste. Alţi demnitari, printre acre un loc de seamă îl ocupă Paul Nitze, care i-a urmat lui Kennan în postul de şef al Corpului de Planificare Politică, vedeau situaţia cu totul altfel, mai ales după izbucnirea războiului din Coreea, în 1950. Kennan a privit cu regret în timp ce Statele Unite a investit ulterior resurse uriaşe în armament şi baze militare.

(Prieteni, nu aliaţi, articol în Book Review, ediţia 14 septembrie 2009)