Dintre toate particularităţile acestei admirabile realizări care a fost Imperiul Roman, caracterul său mediteranean este cel mai izbitor, fiind totdată esenţial. Deşi Imperiul este grec în Orient, latin în Occident, unitatea sa se extinde asupra ansamblului provinciilor tocmai datorită acestui element: marea. Mare nostrum, în sensul cel mai exact al expresiei, vehiculează idei, religii, mărfuri. Provinciile din nord, Belgia, Britania, Alemania, Rhetia, Noricum, Panonia nu sunt decât fortificaţiile sale cele mai îndepărtate împotriva barbariei. Viaţa se concentrează pe malul marelui lac (…)

Realizând ceea ce nu putuseră goţii, [vandalii sub] Genseric reuşesc ca în 427, cu ajutorul corăbiilor de la Cartagena, să străbată strâmtoarea Gibraltar şi să debarce 50.000 de oameni pe coasta africană. Aceasta a constituit pentru Imperiu o lovitură decisivă. Silvian zice că însuşi sufletul Republicii dispare. Când Genseric a cucerit în 439 Cratagina, adică marea bază navală a Occidentului, apoi, la scurt timp, Sardinia, Corsica şi Balearele, situaţia Imperiului în Occident este profund zdruncinată. El pierde Mediterana care, până atunci, fusese marea armă a rezistenţei sale.

(Mahomed şi Carol cel Mare, Henri Pirenne, Editura Meridiane)