Ei erau puşi să depene urzeala de cum împlineau cinci sau şase ani. (…) Am văzut copii de patru ani şi jumătate care făceau acest lucru! (Villerme, Starea fizică a muncitorilor din manufacturile de lână, bumbac şi mătase, 1840)

Pentru a câştiga câţiva bani, un copil munceşte de la şase dimineaţa până la şapte seara în timpul verii; de la şapte dimineaţa până noaptea în timpul iernii, stând în picioare (…) – Emilie Michel, Analale carităţii, 1845