(52) În primul rând, încearcă din răsputeri să dai campaniei tale mult fast, să fie strălucitoare, splendidă, să fie popuară, de mare efect şi distincţie. Dacă va fi posibil, trezeşte în privinţa rivalilor tăi suspiciunea că sunt nelegiuiţi, desfrânaţi sau corupţi, în funcţie de moravurile fiecăruia.
(…)
(54) Toate acestea îmi veneau în minte gândindu-mă încă de dimineaţă la două dintre cele trei lucruri la care îţi spuneam să meditezi zilnic când cobori în for: „sunt un om nou” şi „candidez la consulat”. Rămâne să vedem care este al treilea: „e vorba de Roma”, un oraş în care hălăduiesc o sumedenie de naţionalităţi, în care există o mulţime de capcane, înşelăciuni şi vicii de tot felul, în care ai de îndurat multă aroganţă, mărginire, rea voinţă, ură şi grosolănie. E nevoie de discernământ şi iscusinţă ca să poţi evita, în mijlocul atâtor oameni de tot soiul şiatâtor vicii, duşmănia, născocirile şi capcanele, ca să te poţi adapta singur la diversele moravuri, feluri de a vorbi şi mentalităţi.
(55) (…) Dat fiind că cel mai mare viciu de care suferă Roma este corupţia, care, punându-se mereu la mijloc, dă la o parte cinstea şi demnitatea, străduieşte-te să-ţi cunoşti puterea de care dispui, adică să înţelegi că numai tu poţi să-i faci pe concurenţii tăi să se teamă cel mai tare de primejdia dării lor în judecată. Fă-i să se simtă supravegheaţi şi observaţi. Astfel, se vor teme, pe de o parte, de vigilenţa, autoritatea şi elocinţa ta, iar, pe de altă parte, de ataşamentul plin de zel pe care îl ordinul cavalerilor faţă de tine.

(Mic manual de campanie electorală, Quintus Tullius Cicero, Editura Art)