Prin păcat sufletul este mort. El are nevoie de durere, de plâns, de lacrimi, de întristare, de suspine pentru răutatea care l-a doborât şi l-a pierdut (…) Prin păcat, sufletul moare şi ţie nu-ţi pasă, păcătosule! Ar trebui să te îmtristezi pentru că Dumnezeu S-a întristat pentru tine (…) Plânge şi geme pentru sufletul tău despărţit de Dumnezeu Care suferă pentru tine cum suferă o mamă pentru unicul ei copil (…)

Plângi pentru sufletul tău, păcătosule, varsă lacrimi şi învie-l. Învierea sufletului tău atârnă de ochii tăi, iar întoarcerea lui la viaţă, de inima ta. Ai murit şi tu nu plângi pentru că te-ai despărţit de sufletul tău (…)

(Sfântul Efrem)