Bilnaţul este, pe scurt, o enumerare a ceea ce deţine firma, minus ceea ce datorează (…) Bilanţul arată situaţia financiară actuală a unei firme. El poate fi comparat cu o fotografie a întregii organizaţii, făcută de aproape într-o zi anume, fiind deci corect numai în momentul respectiv. Acest instantaneu arată tot ce deţine o firmă – activele sale – şi tot ce datorează – pasivele. Bilanţurile sunt calculate în general anual, o dată cu contul de profit şi pierderi. Nu uitaţi însă că imaginea oferită poate fi „retuşată”. Dacă, spre exemplu, bilanţul unui detailist de confecţii este calculat după încheierea sezonului de vară (când firma are mulţi bani în bancă şi foarte puţine stocuri de marfă nevândută), cifrele vor fi măgulitoare.

Bilanţul este împărţit pe secţiuni (…) În prima secţiune sunt înscrise activele firmei, grupate în active fixe (sau pe termen lung) şi active curente (sau pe termen scurt). În cea de-a doua secţiune sunt enumerate pasivele (fixe şi curente). În a treia secţiune apar fondurile acţionarilor sau banii investiţi în afacere de proprietarii acesteia.

Toate activele şi pasivele sunt înscrise în bilanţ (…) la costul lor iniţial. Totalul bilanţului contabil, numit şi active nete totale, se obţine adunând costul tuturor activelor şi scăzând apoi totalul pasivelor pe termen scurt şi lung. Nu uitaţi că în bilanţ apar în mod normal doar costurile; în consecinţă el nu este ilustrativ pentru valoarea de piaţă a firmei. Aceasta este una dintre cele mai frecvente erori în interpretarea bilanţului.

(Cum să înţelegem contabilitatea, Stephen Brookson, RAO)