Neavând altă treabă, Alexine apucă pulanul cel alb ce se legăna fără noimă la şoldul sergentului de stradă. Şi-l vârî în partea din faţă şi-n scurt timp toate cele cinci personaje se porniră să juiseze de mama focului, în vreme ce sângele rănilor se scurgea pe covoare, pe draperii şi pe mobilă, în vreme ce pe stradă birja abandonată 3269 era remorcată, dimpreună cu calul ei, care se pârţâi pe tot parcursul, împuţind atmosfera.

(Amorurile unui prinţ, Guillaume Apollinaire, Editura Paralela 45)