(…) m-am temut sa nu-i faca alta copiii pe care si-i dorea, asa ca am acceptat sa devin mama, dar am negociat. L-am prevenit ca nu voi avea decat unul (…) Am facut o ecografie si mi s-a spus ca voi avea gemene (…)
La 3 ani, a trebuit sa le ducem pentru prima oara la gradinita. Pana atunci, ne descurcasem cu berlina sotului meu, dar isi gasise in ziua aceea ca sa plece in deplasare, pe bune! (…) Si (…) colac peste pupaza, nu incapeau in Smart-ul meu. Am incercat sa inghesui una in portbagaj, dar era plin cu carucioare. Pana la urma le-am asezat una peste alta pe locul mortului, urlau cat le tinea gura, nu auzeam nimic la radio. Se circula bine pentru ora aceea a diminetii. Am deschis portiera si am aruncat-o pe cea de deasupra pe soseaua de centura. Drept sa spun, nu sunt prea multumita de ce am facut pentru ca am aruncat-o pe cea mai cuminte.

Sa fiu bine inteleasa, il prevenisem pe sotul meu, nu am luat pe nimeni prin surpindere, spusesem da, de acrod, dar am spus una.

(Claire Castillon, Am spus una, din volumul de povestiri Insecta, Editura Univers, colectiile Cotidianul)