Când corupţia devine sistematică, trebuie să atacăm percepţia fatală că vinovaţii scapă nepedepsiţi. Dacă nu facem asta, încercările/eforturile noastre de a lupta împotriva corupţiei şi a îmbunătăţi guvernarea s-ar putea să nu fie luate în serios. Publicul a devenit cinic faţă de corupţie. Cetăţenii şi birocraţii au mai auzit toate aceste cuvinte. Au văzut chiar şi câteva arestări nesemnificative. Dar cultul corupţiei rămâne, împreună cu sentimentul că vinovaţii la nivel înalt scapă nepedepsiţi.

Experienţa ne demonstrează că pentru a schimba acest cult al corupţiei, este esenţial să prindem peştele cel mare. Funcţionarii corupţi la nivel înalt trebuie nominalizaţi public şi pedepsiţi, astfel încât poporul să fie convins că măsurile anti-corupţie sunt mai mult decât vorbe goale. De asemenea, este important ca o campanie împotriva corupţiei să nu fie confundată cu o campanie politică sau cu o campanie împotriva opoziţiei. De aceea este important ca primul peşte mare prins să facă parte din partidul aflat la putere.

Iată câteva exemple. În studiul de caz Hong Kong, nou creata Comisie Independentă Anti-Corupţie (ICAC) a devenit credibilă atunci când fostul şef al poliţiei din Hong Kong, care se retrăsese în Anglia, a fost extrădat şi pedepsit în Hong Kong. ICAC l-a prins şi pe fostul adjunct al şefului poliţiei, împreuncă cu alţi funcţionari de rang înalt din poliţie. Prinderea acestor peşti mari a fost un semnal pozitiv pentru publicul sceptic: “Regulile jocului s-au schimbat cu adevărat”. Iată ce a scris un fost angajat al ICAC:

Un lucru important de care a trebuit să ţinem cont (şi pe care trebuie să-l avem în vedere şi acum) a fost statutul persoanelor pe care le-am pus sub acuzare. Poporul are tendinţa să măsoare eficienţa după poziţia socială! Vor fi acuzaţi numai oameni neimportanţi sau printre cei aduşi în faţa instanţei se vor număra şi câteva persoane cu un statut social ridicat? Nimic nu ucide încrederea publicului mai repede decât convingerea că lupta împotriva corupţiei este îndreptată doar către persoanele situate sub un anumit nivel al societăţii.

Succesul fără precedent al Italiei în lupta împotriva corupţiei a atras atenţia lumii întregi. Un pas crucial a fost făcut atunci când un boss mafiot a fost prins, împreună cu mai mulţi oameni de afaceri de top şi câţiva politicieni din partidul aflat la putere. Acesta a fost un mesaj către cetăţeni că dacă ei denunţă crima şi corupţia, vor putea schimba ceva.

În cazul La Paz, primarul MacLean-Abaroa s-a mişcat foarte repede în ceea ce priveşte casierul corupt.

În 1985, la primărie lucra un casier care reprezenta o combinaţie perfectă între Robin Hood şi Naşul. Împrumuta bani angajaţilor şi probabil că îi ajuta să-şi suplimenteze ilicit salariile lor mizere. Mi s-a spus că “dăduse un avans” chiar şi fostului primar, când a avut nevoie pentru o călătorie urgentă, iar procedurile obişnuite pentru a lua bani în avans erau prea lente. Aşa cum am spus mai devreme, casierul trăia ca un rege. Credea că este de neatins, datorită serviciilor sale la primărie şi conexiunilor cu lumea financiară. Mi-am dat seama că era necesar să dau un semnal foarte vizibil că vechiul sistem dispăruse şi că noile autorităţi alese în mod democratic nu erau dispuse să tolereze corupţia. Cel mai remarcabil reprezentant al vechiului sistem corupt era infamul casier, pe care l-am concediat, spre uimirea şi opoziţia deloc timidă a majorităţii funcţionarilor din primărie, care m-au asigurat că administraţia locală nu putea să funcţioneze fără puterile “magice” ale acestui casier. Concedierea casierului a fost prima dintr-o serie de măsuri menite să combată corupţia.

Deşi “prinderea peştilor mari” este un pas indispensabil în schimbarea mentalităţii “vinovaţii scapă nepedepsiţi”, accentul pe greşeli din trecut poate fi un lucru exagerat. Analogia cu politica de sănătate este relevantă. Cazurile individuale de boli grave trebuie tratate. Dar pe termen lung, prevenirea bolilor îşi merită locul prioritar. De aceea, după prinderea peştilor mari, oficialităţile oraşului trebuie să se întoarcă la prevenirea corupţiei şi reformarea instituţiilor.

(Robert Klitgaard, Ronald MacLean-Abaroa, H. Lindsey Parris, Corrupt Cities: A Practical Guide to Cure and Prevention, ICS Press and World Bank Institute; carte aparuta in Romania la Editura Humanitas)