În anul 2001 Parlamentul României a adoptat Legea voluntariatului (Legea nr. 195/2001 din 20/04/2001 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 206 din 24/04/2001), marcând în manieră proprie Anul Internaţional al Voluntariatului, an declarat astfel de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite. De atunci legea a suferit câteva modificări succesive prin adoptarea Ordonanţei nr. 58/2002 şi a Legii nr. 629/2002.

În prezent legea defineşte voluntariatul ca fiind “activitatea de interes public desfăşurată de persoane fizice, denumite voluntari, în cadrul unor raporturi juridice, altele decât raportul juridic de muncă şi raportul civil de prestare a unei activităţi remunerate”. Activităţile de interes public pe care le pot desfăşura voluntarii aparţin unor domenii ca: asistenţa şi serviciile sociale, protecţia drepturilor omului, medico-sanitar, cultural, artistic, educativ, de învăţământ, ştiinţific, umanitar, religios, filantropic, sportiv, de protecţie a mediului, social şi comunitar, domenii care nu sunt limitativ prevăzute de lege, în concluzie aria de acoperire poate fi lărgită.

Legea precizează expres că activităţile voluntare izolate, sporadic prestate, în afara raporturilor cu persoanele juridice prevăzute la art. 1 (adică persoane juridice de drept public şi persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial n.n.), din raţiuni familiale, de prietenie sau de bună vecinătate, nu fac obiectul ei.

Totodată legea menţionează că este interzisă încheierea contractului de voluntariat în scopul de a se evita încheierea unui contract individual de muncă sau a unui contract civil de prestări servicii sau a altui contract civil cu titlu oneros pentru efectuarea prestaţiilor respective. Contractul de voluntariat încheiat în aceste condiţii este nul absolut.

Prestarea de activităţi ca voluntar nu poate substitui serviciul militar sau alte formule alternative care înlocuiesc serviciul militar şi nu poate reprezenta un echivalent pentru un loc de muncă remunerat.

Voluntariatul se desfăşoară pe baza unui contract încheiat în formă scrisă, sub sancţiunea nulităţii absolute, între voluntar şi organizaţia gazdă, în condiţii de libertate contractuală a părţilor şi cu respectarea dispoziţiilor legii voluntariatului. Organizaţia gazdă poate fi persoana juridică de drept public sau persoana juridică de drept privat fără scop patrimonial care încheie, în condiţiile prezentei legi, contractul de voluntariat. În reglementarea iniţială nu se ţinea cont de faptul că organizaţia gazdă poate fi identică sau diferită de beneficiarul voluntariatului şi ca urmare părţile între care se încheia contractul de voluntariat erau voluntarul şi beneficiarul. În urma modificării legii prin Ordonanţa nr. 58-2002 s-a reglementat în mod distinct această situaţie. Astfel, beneficiar al voluntariatului poate fi, conform definiţiei date de lege, persoana fizică sau juridică în folosul căreia se desfăşoară activitatea de voluntariat.

Contractul de voluntariat trebuie să cuprindă cel puţin următoarele drepturi ale voluntarului:

de a participa activ la elaborarea şi derularea programelor în considerarea cărora a încheiat contractul;

de a desfăşura activitatea în concordanţă cu pregătirea sa profesională;

de a-i fi asigurată de către beneficiarul voluntariatului desfăşurarea activităţilor sub coordonarea unui îndrumător, în condiţiile legale de protecţie a muncii, în funcţie de natura şi de caracteristicile activităţii respective;

de a fi asigurat de către organizaţia gazdă, în condiţiile prevăzute de lege, împotriva riscurilor de accident şi de boală sau a altor riscuri ce decurg din natura activităţii;

de a-i fi eliberat de către organizaţia gazdă un certificat nominal care să recunoască prestarea activităţii de voluntar, precum şi experienţa şi aptitudinile dobândite;

de a-i fi rambursate de către organizaţia gazdă, în condiţiile convenite în contract, potrivit legii, cheltuielile efectuate pentru realizarea activităţii;

durata timpului de lucru, stabilită, în condiţiile legii, să nu afecteze sănătatea şi resursele psihofizice ale voluntarului;

de a beneficia de titluri onorifice, decoraţii, premii, în condiţiile legii.

şi următoarele obligaţii ale voluntarului:

de a îndeplini sarcinile primite din partea organizaţiei gazdă;

de a păstra confidenţialitatea informaţiilor la care are acces în cadrul activităţii de voluntariat;

de a participa la cursurile de instruire organizate, iniţiate sau propuse de către organizaţia gazdă;de a ocroti bunurile pe care le foloseşte în cadrul activităţii de voluntariat.

În executarea contractului de voluntariat voluntarul se subordonează conducerii persoanei juridice cu care a încheiat contractul, iar executarea obligaţiilor contractuale ce revin voluntarului nu se poate face prin reprezentare.

Denunţarea contractului de voluntariat în mod unilateral se poate face cu un preaviz de 15 zile, fără să fie necesară comunicarea motivelor acesteia.

Contractul poate fi renegociat la cererea scrisă a uneia dintre părţi, formulată în termen de 15 zile de la data la care a intervenit situaţia care determină negocierea.

Litigiile născute în legătură cu încheierea, modificarea sau încetarea contractului de voluntariat sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti, dacă nu este posibilă rezolvarea pe cale amiabilă. Acţiunile izvorâte din contractul de voluntariat sunt scutite de taxă de timbru.

(Anca Giurgiu, Voluntariatul in Romania, in Ghidul Finantatorilor)