ORBUL CU TELESCOPUL: (…) Domnule Cioran, ii aveti aici pe cinci dintre membrii Asociatiei celor care au vrut sa se sinucida si nu s-au mai sinucis dupa ce v-au citit cartile. Asociatia Supravietuitorilor dupa Citirea lui Cioran. ASCC.

Aplauze, rasete, agitatie. Toata lumea bea, doar CIORAN ramane nemiscat.

ORBUL CU TELESCOPUL: Pe scurt, suntem o asociatie de depresivi, de anxiosi, de nefericiti, de ratacitori fara religie fixa, de atei debili, de apatici maladivi, de prosti carora le lipseste in mod vital tandretea, de sceptici bornati, de complexati si de handicapati afectiv…
FATA CU IEPURASUL: Pe scurt, o asociatie de insi cu sufletul estropiat care au reusit sa supravietuiasca datorita cartilor dumneavoastra.
ORBUL CU TELESCOPUL: Iar astazi sarbatorim 45 de ani de la infiintarea Asociatiei.
(…)
ORBUL CU TELESCOPUL: La ora aceea nu eram decat trei… Trei nenorociti care au renuntat sa se mai sinucida dupa ce v-au citit aforismele…
HAMALUL: Altfel spus, am ramas in viata pentru ca am dat peste cineva mai deprimat decat noi…

Rasete, agitatie, cineva umple din nou paharele.

(…)
HAMALUL: Pusi in fata nefericirii absolute a gandirii cioraniene, dorinta noastra de a muri s-a stins.
TANARUL CARE NU MAI VREA SA SE SINUCIDA: Suntem fericiti sa va avem printre noi, domnule Cioran. Cartile dumneavoastra sunt ca niste lagare de concentrare. Scapand de ele nu poti decat sa reincepi sa iubesti viata, sa iubesti lucrurile simple…
(…)
ORBUL CU TELESCOPUL: Eu personal recitesc Silogismele amaraciunii la fiecare sase luni.
(…)
ORBUL CU TELESCOPUL: Multumim, multumim, domnule Cioran, ca ne-ati salvat… Sa stiti ca am inceput o vasta operartiune de distribuire gratuita a cartilor dumneavoastra in spitale psihiatrice, in aziluri de batrani, in puscarii si cazarmi…

(Matei Vișniec, Mansarda la Paris cu vedere spre moarte, Editura Paralela 45)