Cand Watson si Crick au descris dublul helix al ADN-ului, care serveste ca suport material pentru transmiterea caracterelor genetice, ei au socat lumea stiintifica afirmand ca aceasta molecula, gratios si perfect rasucita, nu are nicio functie concreta, spre deosebire de toate celelalte molecule proteice, care au functii specifice.
Intr-adevar, dublul helix reprezinta in fapt doua benzi rasucite de ADN, care servesc ca matrita in fabricarea de catre celula a moleculelor active necesare tuturor proceselor din organismul nostru.

Pentru ca sa-si pastreze stabilitatea si in acelasi timp pentru a fi disponibil ori de cate ori celula are nevoie sa fabrice o noua sarja de proteine, ADN-ul este structurat in doua lanturi [complementare] care se impletesc (…) ca si firele de Martisor. Bazele nucleotidelor [acestei molecule ADN] – adenina si timina, guanina si citozina – se leaga intotdeauna una de alta prin intermediul unor legaturi slabe de hidrogen. Aceste perechi de nucleotide servesc ca suport pentru codul genetic.

(Lisa Seachrist Chiu, Curiozitati genetice, Editura Tehnica)