Blocul de locuinte (ca si alte paralelipipede, precum scoala, spitalul. etc) este un instrument si disciplinare. De la forma de proprietate si modul de a o dobandi si pana la tipizarea lui maxima, blocul de locuit comunist este conceput ca o cazarma sau chiar ca un saivan care trebuie sa produca  omogenizare sociala, depersonalizare si supunere (…) De aceea, a azvarli pe el niste ornamente absurde inseamna a-l obliga pe locuitor sa accepte, in ciuda evidentei, cea mai sfruntata minciuna, aceea ca totul e normal (…) Comunismul nu  doar adevarat si benefic, ci si frumos.

(Ciprian Siulea, Retori, simulacre, imposturi, Editura Compania)